ro . ru . en

Asociația Națională a Apicultorilor din Republica Moldova

Noutati . Reportaje . Articole recente



Stupul transformat in combinat apicol. Iata reteta prin care Romania a devenit, in anii '70, unul dintre marii producatori mondiali de miere de albine

La 7 noiembrie se împlinesc 100 de ani de la nașterea prof. ing. Veceslav Harnaj, om de geniu, președinte al Asociației Crescătorilor de Albine din România (1957-1982) și al Federației Internaționale a Asociațiilor de Apicultură – Apimondia (1965-1985). Între 1964-1974, a realizat în România un complex apicol unic în lume: un Combinat Apicol, un Institut de Cercetare și Producție pentru Apicultură, un Liceu Apicol, un Institut Internațional de Tehnologie și Economie Apicolă. Asociația Crescătorilor de Albine din România a fost, la vremea sa, prima asociație profesională din lume de drept privat care dispunea de un institut de cercetare și de o unitate de producție.

Omul care si-a depasit epoca - Veceslav Harnaj - a facut din apicultura o adevarata industrie si, mai mult, a realizat asocierea intre apicultori, de tip privat, in plin comunism.

"Totul s-a facut cu banii apicultorilor"

La sfarsitul anilor '70, un oaspete strain venit la Combinatul Apicol din Baneasa il intreba pe Vceslav Harnaj, presedintele Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania, cum a fost posibil, din ce resurse anume, sa se faca un adevarat mastodont industrial. Pentru ca aici erau si fabrica propriu-zisa, in care se obtineau diverse produse pe baza mierii de albine, dar si institutul de cercetari, plus un liceu cu profil apicol. Toate acestea facusera din Romania, in acele timpuri, cel mai mare exportator de miere de albine din Europa si al cincilea producator mondial. La aceasta intrebare, profesorul Harnaj a raspuns transant - "statul nu a trebuit sa-si desfaca baierele pungii ca sa construiasca ce e aici. Totul s-a facut cu banii apicultorilor din Romania, a zecilor de mii de oameni care fac parte din asociatia noastra". Era cu siguranta o mare surpriza, la momentul respectiv, sa constati ca in tara asta se construise ceva care nu se incadra deloc in "maretele" realizări ale "epocii de aur", si mai ales nu se desavarsise la "indicatiile pretioase" ale "mult iubitului si stimatului"...

Un sistem privat intr-o tara comunista

Sa construiesti o adevarata industrie care sa aiba la baza minuscula albina pare incredibil. Despre cel care a fost profesorul Veceslav Harnaj nu se prea cunoaste in Romania. "Stim mai mult noi, apicultorii", spune presedintele de azi al Asociatiei, Ioan Fetea. Asa exclama si directorul stiintific al Institutului de Cercetare pentru nApicultura, Adrian Siceanu. Poate ca la fel de surprinzator e ca, dupa 1990, cand multe fabrici si combinate s-au distrus in Romania, sistemul conceput de profesorul Harnaj a ramas functional, in cea mai mare parte a sa. "As putea spune ca 70% din tot ce a conceput Veceslav Harnaj este inca in patrimoniul asociatiei noastre", sustine Ioan Fetea. Poti vedea azi, la Baneasa, in apropierea aeroportului, pe o suprafata de mai multe hectare, cladiri cu o ciudata arhitectura, care la exterior au aspect de fagure. "Tot ce vedeti aici s-a facut de catre profesorul Harnaj", continua directorul stiintific Adrian Siceanu. Este o poveste care a inceput inca din anul 1957, cand Veceslav Harnaj infiinteaza Asociatia Crescatorilor de Albine din Romania. Era de necrezut ca intr-o tara comunista, unde statul controla tot, sa apara un tip de asociere care se apropia mai degraba de un sistem privat, asa cum remarca seful de azi al asociatiei, Ioan Fetea. "Era un om vizionar, stia exact ce avea de facut", spune directorul Siceanu, care l-a cunoscut pe profesorul Harnaj inca din 1971. "Pe atunci, eram elev la Liceul Apicol. Profesorul ne spunea noua, elevilor, cum vede el dezvoltarea apiculturii in Romania", isi aminteste Adrian Siceanu.

Motoarele industriei apicole romanesti, pornite in 1965

Asocierea tuturor apicultorilor din tara asta, asa cum o gandise Veceslav Harnaj, nu avea nimic in comun cu "moda" de tip socialist, a cooperativelor. Ideea era ca apicultorii sa contribuie, dar sa si beneficieze, in totalitate, de roadele sistemului din care faceau parte. Zeci de mii de apicultori din toata tara se alatura proiectului. Fiecare zona, fiecare oras, avea cate o filiala a pasionatilor de albinarit. Intelectualitatea satelor da semnalul. "Tatal meu a infiintat, in judetul Alba, o forma asociativa a celor care se ocupau pe atunci cu albinaritul", rememoreaza Adrian Siceanu anii copilariei sale. Se strang cotizatii de la toti cei implicati in noua structura nationala. Tocmai pe baza acestor fonduri va fi demarat, la inceputul anilor '60, un proiect indraznet, la Bucuresti - Combinatul Apicol, in conditiile in care Veceslav Harnaj considera ca nu e suficient doar sa iei mierea de la albine si s-o vinzi ca atare, ci trebuie s-o valorifici in toate modurile posibile. Combinatul era pregatit sa intre in functiune, in 1965. Si atentia universala este indreptata spre Romania. Era prima oara in lume cand aparea o asemenea investitie. "A fost, la vremea respectiva, primul Combinat Apicol din lume", accentueaza ideea directorul stiintific Arian Siceanu. Deschizator de drumuri era si Liceul Apicol - alta noutate pe plan mondial.

Fabrica albinelor

Foarte interesanta este cartea care apare in 1979, intitulata sugestiv - "Oaspeti in prisaca romaneasca" - semnata de Virgil Tatomir, in care este descris Combinatul Apicol din Baneasa, dar si intregul sistem national prin care apicultorii erau organizati. Exista, in primul rand, mecanismul de colectare a mierii de albine. Materia prima ajungea in Combinatul din Bucuresti, unde lucrau peste 1.000 de oameni. Aici erau zece sectii de productie, fiecare pe "felia" ei de activitate - purificarea propolisului, prepararea unei game variate de produse pe baza de miere de albine, topirea cerii de albine, extractia laptisorului de matca, dar si a veninului de albine, plus confectionarea fagurilor artificiali. O zona speciala era dedicata obtinerii medicamentelor, preparatelor cosmetice si produselor de igiena - din veninul de albine si din polen. Mare importanta se da viitorului, astfel incat Institutul de Cercetari pentru Apicultura are menirea de a pune la punct tehnologii dintre cele mai avansate care sa asigure eficienta maxima si o calitate ireprosabila a produselor apicole. Se pun la punct faguri artificiali aromati, masini electronice pentru trierea mierii de albine, dupa cele sase culori ale sale, dar si posibilitatea combinarii diverselor sortimente sau aparate pentru insamantarea artificiala a matcilor. Cercetarea in domeniul apicol reuneste specialisti de marca, iar domeniile sunt dintre cele mai diverse - genetica si ameliorarea albinelor, patologia albinelor. Se obtine material biologic - matci selectionate imperecheate, medicamente pentru albine, produse apicole si apiterapeutice pentru uzul uman.

Asociatie minutios organizata, ca un stup

Se vorbea despre "oraselul apicol" din Baneasa, in anii '70, pentru construirea acestuia fiind folositi bani si din valorificarea produselor apicole realizate de cei aproximativ 60.000 de oameni care formau Asociatia Crescatorilor de Albine. Pe de alta parte, se arata, pe baza documentelor din acele vremuri, ca intregul sistem devenise rentabil, fiind capabil sa-si achite toate cheltuielile necesare bunei functionari. Statul avea si el de castigat de pe urma impozitelor platite de Asociatie. Toate sumele obtinute din vanzarea mierii de albine si a produselor aferente se reinvesteau, in cadrul organizatiei. Apicultorii aveau astfel asigurate cele mai noi tehnologii, dar si materialele uzuale, necesare stupilor. Ca sa va dati seama cat de minutioasa era organizarea, trebuie spus ca fiecarui apicultor i se recomanda unde anume sa-si duca stupii, in diverse perioade ale anului, pentru a se valorifica din plin potentialul naturii. Se avita in acest mod si aglomeratia, pentru ca albinele de la diferiti apicultori sa nu ajunga in aceeasi zona, in acelasi timp. Elocventa imaginea profesorului Harnaj, ca sa ne dam seama cat suflet punea acest om in tot ceea ce facea - la fereastra biroului sau, din Combinat, era un stup, in plina activitate. "Ne spunea adesea ca ar trebui sa privim cu atentie stupul, sa intelegem cat de bine sunt organizate albinele. Ele nu au nevoie de indicatia nimanui, ele stiu tot ce trebuie sa faca pentru stup, clipa de clipa. Te poti regasi pe tine insuti daca studiezi albinele", este inca o amintire a directorului Adrian Siceanu despre lectiile de viata pe care le-a primit de la Veceslav Harnaj.