ro . ru . en

Asociația Națională a Apicultorilor din Republica Moldova

Noutati . Reportaje . Articole recente



Calendar apicol - Martie (Partea I)

A treia lună calendaristică şi prima lună a primăverii "mărţişorul", luna echinocţiului de primăvară - 23 martie, cu adierile vântului primăvăratic şi prezenţa ghioceilor şi a viorelelor vesteşte sosirea primăverii. Cerul devine schimbător, presiunea atmosferică scade sub 760 mm, iar umiditatea relativă confirma atributul lunii echinocţiului de primăvară când ziua este egală cu noaptea. Această lună poate oferi încă destul de multe surprize neplăcute, prin schimbări bruşte ale vremii, îngheţuri şi chiar căderi de lapoviţă şi ninsoare în unele zone ale ţării. De aceea, lucrările în stupină sunt încă destul de limitate şi îndreptate îndeosebi spre asigurarea hranei necesare - miere şi păstură - şi a unui regim termic cât mai bun cuiburilor de albine. La începutul lunii, în majoritatea zonelor, albinele efectuează zborul general de curăţire, moment important în viaţa familiilor de albine. Urmare eliberării organismului de excremente şi apariţiei primelor generaţii de albine tinere, crescute în cursul iernii, se măreşte capacitatea de creştere a puietului în familie iar consumul de hrană pe familia de albine creşte simţitor ,la 2,0-2,5 kg. În zilele favorabile zborului, albinele aduc în stup polen şi nectar.

În această lună, în funcţie de mersul vremii, în familia de albine activităţile de depunere a pontei de către matcă, creşterea puietului şi culesurile de nectar şi polen de la flora de primăvară cunosc treptat o intensificare ce corespunde curbei biologice de dezvoltare anuală proprie speciei. Ouatul mătcilor în familii puternice se ajunge în anii favorabili până la 1.000 de ouă în 24 de ore.

În funcţie de puterea familiei, a calităţii mătcii şi a condiţiilor de microclimat din cuib puietul poate ocupa suprafeţe diferite de faguri, însă, indiferent de cantitatea acestuia, albinele sunt obligate să menţină, mai ales în zona puietului, temperatura necesară de circa +35°C, fapt care sporeşte consumul de hrană hidrocarbonată (mierea), în acelaşi timp crescând şi consumul de substanţe proteice (păstură), necesare creşterii puietului.

Elementele principale care determină amploarea şi viteza cu care matca depune ouăle şi albinele doici îngrijesc puietul sunt următoarele:

Puterea şi starea de sănătate a familiei la ieşirea din iarnă.
Se înţelege că o familie bolnavă (nosemoza, puietul văros, varrooza sunt principalele boli ce pot fi decelate), cu populaţie puţină formată din albine îmbătrânite şi anemiate se va manifesta ca un organism slăbit, ca o unitate biologică incapabilă să desfăşoare cu amploare activităţile enunţate. De multe ori familiile cu handicap sunt compromise mai ales dacă nu se intervine rapid cu măsuri de îndreptare a stărilor anormale. Oricum familiile slabe sau slăbite nu au şanse de a se alinia la startul de la care vor porni la valorificarea culesurilor de producţie (salcâm, răpită ş.a.) familiile puternice. Desigur starea foarte bună, bună, mediocră sau rea a acestora depinde în mod esenţial de buna pregătire pentru iernare pe care apicultorul a asigurat-o la timp şi corect în anul anterior. Mai depinde şi de succesul iernării adică dacă familiile nu au fost deranjate în perioadele reci, au avut o iernare liniştită cu provizii de hrană suficientă, de calitate şi accesibilă (miere + păstură) iar protecţia termică şi aerisirea stupilor au fost la parametrii pe care orice apicultor îi cunoaşte.

Starea vremii.
Condiţiile de temperatură şi precipitaţii accelerează sau frânează dezvoltarea înţelegând prin aceasta că în condiţii de vreme rece cu precipitaţii, în absenţa zborurilor de curăţire şi a culesurilor de întreţinere ascendenţa curbei de dezvoltare va cunoaşte un ritm lent şi întârziat.
În această perioadă albinele care au iernat mor în număr mare şi arareori contingentele de albine care se nasc într-un interval de timp egalizează pe cele care dispar. De obicei acest fenomen se petrece în cursul lunii aprilie.

Prezenţa şi calitatea hranei.
Fără hrană energetică - miere sau sirop din zahăr şi proteică - păstură şi polen ca şi fără apă, creşterea puietului rămâne un deziderat care nu-şi găseşte materializarea în cuibul familiei.

Protecţia termică şi umiditatea.
Variaţiile mari de temperatură de la zi la noapte impun o protecţie termică suplimentară pentru păstrarea căldurii mai ales în spaţiul ocupat de zona cuibului unde temperatura generată de albine pentru creşterea puietului este de aprox.+34+35°C. Umiditatea excesivă este dăunătoare determinând sau favorizând apariţia mucegaiului, degradarea păsturii şi alte necazuri.

Apicultorii cu experienţă ştiu să alterneze lărgirea cuibului cu strâmtorarea lui, utilizând rame bune de ouat concomitent cu o manieră de lucru cu cuibul strâns. Aceasta înseamnă practic că lărgirea periodică nu se face mai mult decât permite o bună acoperire cu albine a tuturor ramelor ce compun cuibul limitat de diafragmă.

Actiuni specifice:

În stupină

Revizia sumară de primavară

Este o lucrare care se poate efectua în zile calde, calme şi însorite în care temperatura se ridică peste 12-13°C. Practic este vorba despre un control oarecum superficial constând uneori numai în observarea de sus a cuibului privind leaturile superioare ale ramelor sau extrăgând o ramă din centru. Dacă se constată că există puiet căpăcit de albine lucrătoare, ouă corect depuse de matcă şi puiet necăpăcit de vârste diferite este un prim semn care dă certitudinea că activitatea din stup se înscrie în parametrii de normalitate.
Fireşte apreciem tot sumar dacă există hrană suficientă, de calitate şi accesibilă albinelor. În cazul absenţei sau insuficienţei hranei se intervine cu hrăniri sub formă de sirop de zahăr 1:1 sau, mai bine, cu faguri cu miere de la rezervă, descăpăcind periodic câte 1 dm2.
Turtele din miere şi polen sunt îndeobşte recomandate - ca hrană de completare şi/sau stimulare ca şi siropul - numai dacă albinele zboară sau au efectuat anterior cel puţin un zbor de curăţire.
Fără a se desface cuibul prea mult, pentru a se evita pierderile de căldură, din partea dinspre diafragmă se scot fagurii goliţi de miere sau cu miere puţină şi se apropie de zona puietului fagurii mai plini cu miere şi păstură de la marginea cuibului, în lipsa acestora, se introduc faguri cu miere din rezervă.
Fagurii goi care se scot din cuib, plini cu albine atât la suprafaţă cât şi în celule nu se scutură, pentru a nu se provoca pierderi de albine şi chiar şi a mătcii în cazul în care aceasta este ascunsă în masa de albine, ci se aşează cu grijă mai spre marginea cuibului, de unde albinele, datorită temperaturii ridicate din cuib, se vor retrage încet spre zona puietului.
În lipsa fagurilor cu hrană în rezervă, se aşează deasupra zonei cu puiet pungi de plastic cu şerbet de zahăr sau cu pastă de zahăr pudră amestecat cu miere (80/20%).
Pentru completarea rezervelor de păstură, până la apariţia polenului în natură, e bine să se administreze turtite de polen amestecat cu puţină miere, astfel încât să facă o masă compactă, câte 100-150 g; nu se dau cantităţi mai mari. pentru a se evita pierderile inutile şi alterarea lor, în cazul în care turtiţele sunt consumate mai încet, în lipsa polenului se vor folosi înlocuitori de polen, cum sunt laptele praf degresat, drojdia de bere uscată şi făina de soia măcinată foarte fin. La fel ca şi în cazul polenului, acestea se amestecă cu o cantitate mică de miere şi se administrează în turtiţe de circa 100-150 g.
Se va evita introducerea în stupi în scopul asigurării rezervelor de hrană a fagurilor cu miere cristalizată şi eventual se vor scoate din stupi fagurii cu asemenea miere, înlocuindu-se cu faguri cu miere lichidă, în această perioadă albinele dizolvă cu greu cristalele de miere, consumând doar mierea lichefiată din jurul lor şi aruncând de regulă, cristalele de miere pe fundul stupului, în plus. consumul unui asemenea sortiment de miere provoacă de multe ori diaree la albine, mai ales în cazurile în care acestea nu au efectuat un zbor de curăţire de mai mult timp
Fagurii cu miere cristalizată pot fi daţi în consum mai târziu, în perioada activă, descăpăcind-se câte o porţiune redusă şi udaţi bine cu apă călduţă şi puşi după diafragmă ca hrană stimulentă în perioadele de dezvoltare lipsite de cules din primăvară sau din toamnă.
Unii autori recomandă în scopul completării rezervelor de hrană administrarea de sirop de zahăr sau chiar de zahăr tos umectat. Dacă siropul de zahăr dat în fagurii amplasaţi în cuib cât mai aproape de zona puietului, mai poate fi acceptat, deşi prin aceasta se măreşte gradul de umiditate în stup, cu toate consecinţele negative arătate, zahărul tos este total contraindicat din aceleaşi motive arătate în cazul folosirii mierii cristalizate, în plus, hrana administrată în această perioadă trebuie să fie în contact direct cu ghemul de albine, albinele ieşite în afara acestuia putând amorţi pe leaturi, faguri sau hrănitoare datorită temperaturii scăzute din afara ghemului.

Partea II